baner
buton_primaria consiliul_local informare_cetateni buton_proiecte buton_ulmeni buton_contact
Istoricul orasului home Ulmeni
Primele atestări documentare ale localităților orasului Ulmeni datează din secolele XIV-XV.

    Zona localității Ulmeni, locuitorii acesteia, au fost implicați în toate evenimentele majore ale istoriei. Revoluția de la 1848-1849, cu acțiunile desfășurate în zona Chioar și Codru, a influențat și zona localității Ulmeni.  

Prima atestare documentară a actualului oraș Ulmeni datează din anul 1405 sub numele de „Silimeghiu”, nume care s-a metamorfozat în mai multe feluri și de mai multe ori de-a lungul timpului. Pe pagina a II-a a Evangheliei tipărite la Blaj în 1765, ca și în matricolele din 1822-1823, numele actualului oraș apare ca „Sulimediu”, fiind tradus, „solul mediu” sau „solul de mijloc”. Această denumire este considerată a fi de origine latină prin faptul că localitatea noastră servea drept loc de popas pentru legiunea romană care își avea sediul la Porolissum (Moigrad),atunci când aceasta se deplasa spre Baia Mare, Ulmeniul fiind la jumătatea drumului. Denumirea actuală a localității Ulmeni datează din anul 1926, însă cetățenii săi sau chiar și cei din satele din jur folosind și astăzi denumirea de „Șulumediu”sau „Șlumedi”.                

    La 1867, în urma unor evenimente cu rezonanță europeană (este vorba despre etapele în cursul cărora s-a realizat unificarea Germaniei în jurul Prusiei), s-a constituit imperiul dualist austro-ungar. Teritoriile românești au ajuns să fie sub dominație austriacă, fie maghiară. O dată cu înființarea județului Sălaj, Ulmeniul devine parte componentă a acestuia.                                  
Cu ocazia primului război mondial (1914-1918), autoritățile maghiare au făcut recrutări și înrolări și din satul Ulmeni. Documente ale Consiliului Popular al orașului Ulmeni, consemnează numele invalizilor și a văduvelor de război:Covaciu Vasile, Rațiu Vasile, văduvele Morar Ana, Sas Maria, Groza Domnica, Ghiras Ana, Dulfu Maria.
                                                                                  

    Existența așezării sub forma denumirii Sylelmed,este atestată pentru prima dată în anul 1405 când, într-o scrisoare a regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, adresată Conventului Leleș din Slovacia Orientală, se cere înregistrarea în domeniul regal al cetății Chioarului din Comitatul Solnoc, a fiilor voievozilor Balc și Dragoș și dăruirea către aceștia, ca răsplată pentru serviciile aduse; actul de danie cuprindea toate veniturile, posesiunile și, mai ales, satele.           Din documentele vremii rezultă că, așezarea împreună cu satele aparținătoare, s-au aflat în proprietatea voievozilor Balc și Dragoș, pentru că, mai apoi, să revină urmașilor acestora. Procesul de constituire a statului național unitar român, finalizat prin Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, nu a trecut neobservat nici prin părțile noastre. Astfel, trenul Unirii pornit din Sătmar, la 29 noiembrie, cu delegația pentru Marea Adunare Națională, a fost întâmpinat de sute de oameni în gara Ulmeni, iar la adunarea populară de la Băsești, din 15 decembrie 1918, au participat și 25 de locuitori din Ulmeni.

   După afirmațiile autorului monografiei Comitatului Sălaj, Petri Mor, în anul 1424, urmașii voievozilor Balc și Dragoș din Beltiug și-au împărțit între ei bunurile ce le reveneau de la familie;în obiectul succesoral a intrat și satul Ulmeni, împreună cu localitățile vecine. Satul este amintit mai apoi, ca obiect al procesului dintre familiile Drakfi și Iakoș din Coșei, în anii 1461, 1462, 1464.

      Din păcate, această formidabilă entitate politică România Mare, nu a reușit să reziste prea mult. Istoria s-a dovedit nemiloasă cu poporul român, peste o treime din teritoriul național și, cam tot atâta și din populație, vor ajunge din nou în componența unor state ce au promovat o politică revizionistă în perioada interbelică. Ulmeniul ca parte integrantă a Ardealului de Nord, ajunge în urma Dictatului de la Viena (30 August 1940), în componența Ungariei horthyste. Documentele Primăriei Ulmeni menționează 42 de morți și dispăruți, din care, 21 din Ulmeni, în luptele celui de-al doilea război mondial. În toamna anului 1944, în retragere, trupele germano-hortyste au distrus podul de cale ferată de peste râul Someș, care face legătura între localitățile Ulmeni și Chelința.

   În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, satul Ulmeni făcea parte din districtul Chioar. Acest lucru este remarcat într-o scrisoare din 1476 a regelui Ungariei, Matei Corvin, atunci când Ulmeniul făcea parte dintr-o listă destul de numeroasă de sate, ca parte integrantă a Comitatului Solnocul de Mijloc, alături de localitățile: Țicău, Arduzel, Domnin, Ariniș, Inău, Someș Odorhei, Horoatul Cehului, Turbuța, Rona, Creaca și Deja.În anul 1543, cu ocazia noii împărțiri administrative a Comitatului Solnocul de Mijloc, localitatea Ulmeni a fost integrată plasei Cehu-Silvaniei, condusă de judele Nagy Iacob Ioan al  II-lea.

   

Perioada comunistă a avut și părți bune pentru localitatea Ulmeni, în perioada 1945-1959 creându-se un număr mare de întreprinderi și locuri de muncă, atât pentru locuitorii acesteia, cât și pentru mare parte din zona sudică a Codrului.    

   După anul 1989, cele mai multe întreprinderi locale și-au închis porțile, urmând drama dezrădăcinării: mulți tineri, de teama zilei de mâine, au ales să emigreze în Occident. În momentul de față, micile firme particulare existente, asigură locuri de muncă la mai puțin de jumătate din populația actualului oraș Ulmeni.              

   În toată existența sa, pe parcursul evului mediu, istoria localității nu poate fi detașată de cea a Transilvaniei. Ulmeniul se află în zona de interferență dintre Principatul autonom al Transilvaniei și Regatul Ungariei, aparținător, cu excepția perioadei lui Gabriel Béthlen, de Imperiul Otoman (1541-1690).

Teritoriul actualului oraș Ulmeni cuprinde, pe lângă localitatea propriu-zisă, și alte sate: Chelința, Mânău, Tohat, Țicău, Arduzel, Vicea și Someș-Uileac. Ultimele două, adică Vicea și Someș-Uileac, au format până la organizarea administrativă din 1968, o singură comună, cu reședința la Someș-Uileac.      

    Pentru a oferi date despre teritoriul unitatii administrativ-teritoriale, prezentăm fiecare localitate componentă.

    În anul 1767, domeniul, cu un număr de 39 de localități, a fost împărțit între familiile nobiliare din jur; pe baza unui tabel genealogic, urmașii lui Ladislau Gyulafi și ai soției sale, Ecaterina, formează un composesorat al stăpânilor de pământ. La 1682, Ulmeniul apare printre cele 10 sate incendiate de austrieci, în cursul războaielor austro-turce, acest aspect fiind pomenit în aceeași monografie a lui Petri Mor.    
   Încă din primele decenii ale secolului al XVII-lea, Ulmeniul devine un centru nucleu, în jurul căruia gravitează activitatea comercială a întregii zone. Este probabil perioada în care s-au așezat în localitate, evreii.  
          mai departe